Imediat apare și proprietarul cramei, Johann Brutler, care a profitat de vremea bună pentru a mai lucra prin vie. După ce ne introduce rapid în atmosfera locului, ușile cramei ni se deschid larg și pătrudem în pivnița construită din cărămida arsă, săpată în deal. Ne oprim la un butoi din care domnul Brutler scoate, cu un instrument special, o țuică de loză, ca să ne deschidă apetitul pentru ce avea să urmeze. Nu zăbovim mult și ne îndreptăm spre vie...

Parcele de poveste

Crama a fost înființată în anul 1999, în urma unei călătorii a lui Herr Brutler pe dealurile Sătmarului. Avea, la acea dată, doar două hectare de vie. Acum plantaţia numără 25 de hectare, care se întind pe dealurile Beltiugului, împărțite în parcele care au, fiecare, propria poveste. Despre această suprafață proprietarul spune că este suficientă şi ca atare nu va mai fi extinsă. Primele plantații au fost cu Cabernet Sauvignon, Sangiovese și Merlot.
De curând, crama a primit certificarea BIO, în concordanță cu filozofia oenologului, de a lucra împreună cu natura, și nu împotriva ei, de a planta ce trebuie și unde trebuie. "Una din calitățile importante ale unui oenolog este spiritul de observație. Trebuie să adaugi un pic de teorie, pentru a putea acționa doar atunci când trebuie, cu cantități minime de tratamente", spune Herr Johann.

Un pic exotic

Poziția cramei din nord-vestul României nu este una foarte favorabilă culturii viței-de-vie. ”Vinul de Beltiug e cunoscut ca un pic exotic și foarte scump, deoarece se face vin doar de terroir. Critica raportului calitate/preț este un compliment”, spune proprietarul.
Johann Brutler a învățat să folosească acest dezavantaj în favoarea sa și a vinurilor sale, declarându-se împotriva comparațiilor cu alți producători, din alte zone viniviticole din sud. ”Zonele din sud sunt privilegiate, având cu cel puțin 500 de ore de soare în plus. Cu toate că unii pot spune că vinul e un pic acrișor, cu colțuri, acest lucru nu ne interesează, pentru că sigur se vor găsi clienți cărora să le placă vinul acesta de terroir, chiar dacă trebuie să mai așteptăm 10 ani”, spune, convins, viticultorul.

Înainte şi după

Herr Johann râde când aude specialiști vorbind de sporii de mană și făinare care vor ataca via anul acesta. În zona Beltiugului, câtă vreme temperatura  coboară noaptea sub 10 grade, aceștia nu se pot înmulți și ataca via. Ne întreabă, oarecum retoric: ”Cum putem deosebi o frunză de Cabernet Sauvignon de una de Merlot?” Nu aşteaptă răspunsul, ci continuă explicația referitoare la diferitele tipuri de viță-de-vie, la port-altoi și la hibrizii care se pretează pentru solul cu cernoziom din dealurile Sătmarului.
După ce inspectăm parcelele cu Cabernet Sauvignon, Merlot și Chardonnay, pornim într-o călătorie printre viile dintre dealuri pentru a vedea parcela de Syrah. Din păcate, multe din vechiile vii din Beltiug sunt lăsate în paragină de actualii proprietari, iar unele dintre ele au fost distruse. ”În Beltiugul de dinainte de comunism, aproape toată populație era reprezentată de șvabi, care au plecat apoi din localitate. Acum sunt mai puțin de 5%,” , explică viticultorul.

Syrah versus Shiraz

Herr Johann este adeptul lumii vechi. Spune că denumirea corectă pentru soiul de vie pe care l-a plantat este Syrah. Acesta provine din sudul Franței, din zona Cote du Rhone, care a dat tonul vinificării Syrahului. Australienii au furat soiul, i-au schimbat numele și au făcut cu totul alt vin. "Acolo, în Australia, nefiind legi ale vinului, fiecare face ce vrea!”, spune Herr Johann.

Grüner Silvanner din Șimleul Silvanei

În zona Beltiugului au existat cel puțin şapte soiuri de struguri autohtoni, pe care cei de aici le-au
cultivat în trecut. Nachbil se poate lăuda astăzi cu singura plantație din România de Grüner Silvaner, un soi de vin autohton, care a fost cultivat mai mult în Austria, dar care se pare că are originea din zona Șimleului Silvanei.

”Domnule Brutler, ce meserie aveți?”

În 2002, la Cluj-Napoca, un cupaj de Cabernet Sauvignon și Merlot de la Nachbil a câștigat medalia de aur. Un profesor foarte cunoscut, din zona Târnavelor, l-a întrebat atunci, contrariat, pe Herr Johann: ”Domnule Brutler, ce meserie aveți?”. Răspunsul nu a făcut decât să sporească acea contrariere: ”Sunt asistent medical, dar de ce întrebați? … Orice meserie se poate învăța, dar trebuie să vrei”.

Din pasiune pentru vie, Herr Johann a citit foarte mult și, susținut de soţie, şi-a făcut toate concediile în zone viticole, vizitând podgorii. A descoperit apoi un sprijin foarte important în persoana fiului său, Edgar, care a studiat agronomia în Germania. Din cursurile acestuia s-au inspirat amândoi, găsind soluțiile științifice pentru această pasiune.

De pe coama dealului cu vii se văd, în vale, satul Beltiug și Crama Nachbil. Cu pași grăbiți, fascinați de istorisirile cu parfum oenologic, revenim în cramă. În sala de degustare regăsim peisajele de afară în tablourile doamnei Brutler. Suntem serviți cu produse tradiționale: cârnați şvăbeşti, caș de capră, ouă fierte, salată de vinete, ardei copți, șuncă afumată, leberwursti și, binențeles, vin: Trio Alb 2010, Riesling de Rhin, Chardonnay din baric, Trei Grații, Pinot Noir 2008 și 2009, Syrah.

Au mai fost şi alte vinuri, degustate în premieră, care ni s-au oferit direct din baric, dar pe care nu am să le divulg; asta pentru că vă vom invita să le degustați, în curând, la Clubul Degustătorilor de Vin Neautorizați, din Arad!